Intalniri si oameni. Cat de greu e sa fii politician…

Despre oameni si intalnirile mele de-a lungul vietii va fi un serial care a debutat cu istoricul orgonilor si al piramidelor! Astazi mi-am indreptat atentia asupra unei intamplari simple care coincidenta sau nu? Ea a fost! Faptul ca universul lucreaza linistit de acolo din umbra fiecaruia dintre noi si deseori “comploteaza” in bine sau in rau? Asta numai viata ramane sa ne-o demonstreze.

Si uite asa eram la inceputul lunii Septembrie la un var pe care nu il mai vazusem de mult. Vorbeam de Romania, cum era o data pe timpuri si depanam amintiri din intrunirile familiilor noastre, constructivitatea si ideile care functionau intr-o etapa a tarii asteia in care oamenii nu se rafuiau, poate nu se urau atat de mult, mai mult se ajutau si se suportau intre ei! Chiar daca nu era totul intr-o perfecta armonie! Era altceva.

Am plecat de acolo si m-am intalnit ulterior cu oameni, pe unde mai poposesc cum o faceam in Marea Britanie la “un pahar de vorba buna”. Idei, concepte, criterii si ceva mai bun poate pentru comunitatea asta mica. La un moment dat se opreste o masina si coboara un om si atunci am gandit:

“Ia uite mai John, un candidat la noi in targul nemtenilor! Wow, bravo lui ca a avut curaj! Este tanar insa eu l-am judect gresit dupa opiniile altora! Ce ar fi sa mergi tu pana la el sa te convingi? Dai mana cu un alt un om in viata asta a ta…” Zis si facut. Ma ridic de pe scaun si ii spun:

“Domnule Razvan pot sa va strang mana? Ca am auzit multe despre dumneavoastra si sa stiti ca m-am pripit in ganduri dar imi pare rau!” A intins mana respectuos asa ii vazusem aliura si seninatatea. Mai mult? Deschiderea catre om dincolo de politician! Pentru ca vreau sa va spun cat am calatorit de-a lungul batranului continent european am intalnit oameni si oameni. Nu pot sa uit modestia intalnirii cu premierul Greciei in seara Invierii din 2015, el care era prezent cu familia si nu era atata tam, tam in jurul sau ca la noi, un om simplu si model in acelasi timp. La fel de bine cum nu pot uita intalnirea din Marea Britanie cu parlamentarul David Macintosh din landul Northampton South, un om abil si de o modestie cum nu am mai vazut. Ca sa nu mai spun oameni si oameni peste tot pentru ca mi-au placut interactiunile socio-umane.

Ei bine asa si cu Razvan Cuc a fost altceva si o altfel de intalnire unica, in postura de candidat la Primaria Piatra-Neamt, alegerile locale din 27 Septembrie a.c. Un om simplu, despre care lumea poate spune cate si mai cate. Dar cand am gandit ca pe mine nu ma intereseaza politica… mai mult, omul din spatele ei, a fost pentru prima data cand viata m-a dus in punctul acesta. Si mi-am spus:

“John vezi ca lumea o sa te judece. Dar asta e!”

Un om dinamic, simplu, tanar, modest, un om cu mult bun simt… care desi fost ministru al transporturilor se vedea in el pasiunea si daruirea pentru semenii din jur. Si uite asa am ajuns sa ne strangem mana si sa urc o poza cu mine si el pe reteaua de socializare, pentru ca tot se poarta in secolul asta al tehnologizarii.

“Ei John acum sa te tii bine si sa vezi cum sare lumea, te va critica! Dar cati dintre ei oare inteleg ca eram curios de omul Razvan Cuc si nu de candidatul la primarie sau faptul ca reprezinta PSD. Fiecare cu ale lui John, tu urmeaza-ti placerea de comunica si cunoaste cu adevarat omul din om.”

Pentru ca ma interesa si pe mine urbea din postura mea ca simplu cetatean nimic mai mult. Evident ca incercasem sa port o dicutie cu un candidat dar cum e lumea, parca unii cand se ajung uita si asta nu numai la politicieni este valabila regula la tot omul. Tocmai de asta i-am transmis:

“Vreti sa inregistram o emisiune?” A venit si raspunsul: “Sigur John, de ce nu? Nu am nimic de ascuns si fiecare membru al societatii este important.”

Chestiunea asta o mai auzisem la un fost ofiter in marina militara elena cand am mers in Grecia si intamplarea ne-a adus fata in fata prezentandu-mi istoria Greciei in toata splendoarea ei si locurile deosebite, pentru ca inoptasem pentru o saptamana la pensiunea lui. Nu pot uita clipele petrecute de sarbatorile invierii in insula Eghina.

A fost si emisiunea! Trebuie sa recunosc ca am avut ceva emotii, era pentru prima data cand ma gandeam:

“Si daca oamenii te vor judeca ca faci politica John? Ei bine asta e! Tu lasi oamenii si mergi mai departe pentru ca este experienta ta ca om simplu si mai adaugi una pe langa toate celelalte!” A fost frumos in cele din urma chiar daca omul ma vedea tot in postura unui astrolog ca asa ma vad ei… desi adevarul este ca sunt licentiat in psihologie si consilier. Mi-a placut in cele din urma, nu mai fusesem de ceva timp pe sticla si nu ca era vorba de prezenta sau constructivitatea noii experiente, mai mult toate astea m-au determinat sa vad lucrurile din jur altfel!

“Mai John oare de ce lumea in general se grabeste sa judece un om in nestiinta de cauza? Sau de ce atatea idei preconcepute ma refer la oamenii de rand, pentru ca politica din Romania se cunoaste prea bine dincolo de ea bataliile sunt mari si orgoliile pe masura. Insa John, tu da-i inainte cu riscul de a fi fluierat, injurat sau judecat. Pentru mine omul este om la fel ca toti ceilalti pe care i-am cunoscut de-a lungul vietii. Da as putea spune oameni deosebiti!”

Nu mare mi-a fost mirarea cand am fost invitat la un simpozion si prezentare de proiect. Pentru ca totul se intampla intr-o Joi ziua mea predestinata de copil si evident ca am mers. M-am intalnit cu oamenii de afaceri, de fapt erau in sala si ascultam curios ce ar putea face un nou proiect in Piatra Neamt, comunitatea noastra si cum s-ar dezvolta?! Mai fusesem la prezentari de genul, pentru ca nu se remarcase ca o intalnire politica dar totul era okay! Pai nici nu se termina bine ca au si inceput atacurile politice… Atunci m-am simtit… nu pot descrie. O chestie de bun simt i-as spune, faptul ca nici nu lasi un om sa termine ce are de spus si il incoltesti. Ciudat mi-am spus si ceva din mine m-a facut sa ma ridic si sa iau cuvantul ca simplu cetatean.

Chiar imi pasa si pasa de comunitatea noastra! Dar daca eu sunt doar o picatura?… Si uite asa s-a facut liniste pentru ca am spus:

“Pana inainte de 1989 am copilarit in institutia asta – actuala Institutie a Prefectului si CJ – dar pe timpurile alea cei de la partid construiau comunitatea si judetul Neamt nu se certau! Si am completat, ce ar fi daca am pune umar de la umar si palma de la palma sa facem ceva constructiv pentru vremurile astea?” Am multumit si m-am asezat.

O serie de intalniri intre locuri si oameni. Evident ca dupa lumea se uita altfel la mine. Ma comparau cu partidul din care face parte omul Razvan Alexandru Cuc si se simtea oare o rautate din partea lor? Poate ca da… Poate ca nu cine le mai stie?… Dar nu eram in eroare de a simti lucrurile. Mai mult am primit si mesaje:

“Ei Johnule esti apolitic ha?” Si am raspuns ca da, nu am treaba cu plotica si cine sa te creada intr-o mare de oameni deseori care judeca dupa aparente si nu in profunzime pe langa ceilalti! Omul dincolo de haina de pe el si structura lui in societate nu ar trebui judecat! A fi politician e o munca grea. Si daca face ceva bun? Si daca chiar ii pasa de comunitate va fi ajutata?! La asta nu s-a gandit nimeni inainte de a ma judeca.” Pentru ca la cat ma pricep eu la politica, chiar a fost un proiect viabil de infrastructura care uneste Neamtul si Piatra-Neamtul cu toata Moldova! Sunt chiar convins ca intr-o zi va fi realitate.

Ei bine pentru asta am simtit ca om dintr-o societate data altfel intalnirea cu Razvan Alexandru Cuc. Un gospodar, om destoinic, la fel de bine focusat si cu foarte mult bun simt in exprimare. De ce nu?

Tanar si bine organizat iar totodata imi asum cand spun toate astea dincolo de carcoteala multora. Un om care vrea sa infaptuiasca impreuna cu aceasta comunitate si care asculta omul. Si oare? Pe timpurile astea? Ce-i mai important… sa judeci sau sa fii judecat? Sau ca om simplu sa fii ascultat de un om cu pricepere si modestia-i pe masura. Pentru ca am intalnit multi oameni la viata mea. De la unii am avut de invatat, de la altii nu m-am ales decat cu faptul ca m-au judecat. Cu toate astea de la omul Razvan Alexandru Cuc am invatat ce-i aia simplitatea… Da trebuie sa recunosc asta iti multumesc omule, dincolo de camasa ta politica! JB

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *