Insemnari, file din agenda si evenimente… – abordare astrologica Septembrie 2017

Au trecut aproape patru saptamani jumatate de cand cu tot acest tavalug numit covid 19 si care, pe majoritatea dintre noi i-au luat prin suprindere asta pentru ca nu s-au asteptat. Desi nu aveam motive de ingrijorare sau poate era ceva pe acolo undeva in sufletul meu motive de ingrijorare. Nu-mi explicam blocajul meu. Unii imi spuneau scrie, altii din contra: “Bai John nu mai scrie!” Nu am inteles directiile lor insa nu acesta a fost motivul pentru care nu am continuat munca mea de cercetare si analitica, pentru ca atata stiu sa fac de cand ma stiu.

Am sa incerc sa fac o mica recapitulare scurta, clara si la obiect.

1 August 2017, ma reantorc in tara definitiv lasand deoparte munca asiduua pe care am dus-o in Marea Britanie acolo unde am invatat pe cazuistici reale foarte multe chestii. Pentru prima data in Septembrie 2016, ma intrebam: “John da tu ce cauti aici?” Raspunsul mi-a venit in gand… “Vei invatat ceva in UK, care de altfel se va repeta acasa si asta iti va prinde bine!”

foto: agenda JB

Septembrie 2017, au inceput insiruirea de materiale in agenda mea personala si care era o continuare a muncii mele de studiu din UK, asa ca aceasta a fost luna pentru care ma crucisem prima data de ceea ce gasisem in Romania. Imi aduc aminte ca eram la Sadova si deodata ceva din aer mi-a luat parca suflul si nu stiam ce anume, pentru ca nu eram obisnuit cu Romania. Ei bine tot atunci, am trimis pentru prima data insemnarile mele din agenda unor prieteni spunandu-le: “2020 va fi cum va fi! Insa sa vedeti voi ce ne asteapta la final de Septembrie 2020 si pana in vara lui 2021, cand va fi o perioada grea!”

Dupa, am facut o serie de analize calatorind peste tot in Romania, incercand sa imi adun raspunsurile din timp. Eram intr-o lupta contra cronometru. Pe langa toate acestea cineva de la vremea respectiva, parca imi infranau studiile si am tacut mergand inainte.

foto: agenda JB

A venit 2018 cand pentru prima data am luat lucrurile in serios si mi-am spus: “John nu mai ai timp!” O usoara nuanta de teama simteam in tot subconstientul meu dar asta nu insemna ca ma opresc din drumul meu! Parca ceream confirmari de peste tot pe unde ajungeam si cum le fac eu, nu le mai face nimeni mi-am spus. Evident ca la vremea respectiva mai toata lumea radea de mine si i-am lasat in “plata Domnului” facand abstractie de toti! Stiam ca astrologia si ce mai stiu eu sa fac, imi vor oferi cele mai bune raspunsuri din timp, poate si actiuni mai mult sau mai putin. Spre finalul anului citindu-mi astrograma personala pe cand ma aflam la Bucuresti, am ramas putin socat! Asta pentru ca i-am marturisit unui prieten la piatra Neamt: “Bai anul acesta aflu cu stupoare ca in 2019 imi va muri cineva din familie. Cred ca tatal meu va avea probleme si il pierd.” La care el imi spune: “John poate te inseli, sigur este aceasta?” Si eu ii raspund sec ca da!

Anul 2019 a fost un an al zbaterilor si luptelor, mergi incolo, vino aici, reantoarcerea la locurile natale si mai cate altele! Unii ma “faultau” pe cand altii radeau, cate si mai cate, chestiuni care pe mine nu ma interesau. Pentru ca vedeam si mergeam inainte pe calea mea. Evident ca orice om nervos de “bruiaje”… da i-am mai “injurat” pe unii in gand!

31 Mai 2019 venisem acasa pentru ca mi-am dorit sa fiu aproape de copilul meu. Eram atat de prins la Bucuresti cu studiile mele si televiziunile, incat imi spune cineva Vineri seara: “Dupa ce terminati treburile mergeti la copil?” Si eu raspund: “Da cred ca da… a daaaa este 1 Iunie, o sa las Bucurestiul si ma retrag 2 zile la Piatra Neamt! Va multumesc.” A fost pentru prima data cand ajuns acasa si stand la masa cu ai mei se ridica tatal meu – desi pare o poveste SF dar lucrurile nu stau asa – cand privesc spre el, intuitia imi spune: “Bai ce e cu omul acesta? Este plin de cancer si metastaza! Lasa bai John, poate te inseli!” Ma aflam in mijlocul valtorii, intr-un razboi nevazut insa nu ma pierdeam cu firea, nu eram genul. De fapt daca stau de magandesc bine nici acum nu sunt! Pentru ca blocaje avem fiecare. Al meu a fost cam lung din pacate. Ca parca toti ma intrebau la un moment dat; “Ce e cu tine John!” Iar eu taceam. Le raspundeam in gand ca sa nu ii sperii.

25 iunie 2019, reantors la Bucuresti, ma suna a mea mama sa imi spuna ca trebe mers la un RMN cu tatal meu. Atunci am spus si parca mi-a fugit ceva de sub picioare: “John ai avut dreptate… In trei luni se duce, nu vad sa o mai duca patru!” Si din pacate asa a fost.

11 Iulie 2019 revin in Piatra Neamt orasul meu natal. Ma intalnesc cu oameni pe care nu i-am mai vazut de mult, ingrijorat ca nu mai am timp. Acum povestea cu tatal, studiile si evident… lasandu-i deoparte pe toti cei din jurul meu care radeau de mine. Parca aveam ceva de spus insa cu toate acestea taceam. Ii ascultam doar si pentru prima data in Septembrie 2019 mi-am spus in gand: “Voi nu stiti ce va asteapta! O sa rad eu dar la final deoarece acum nu am timp de porcariile voastre!”

foto: agenda JB

26 Septembrie 2019 am ajuns la spital si tatal meu abia murise. Metastaza invadase tot si in cele din urma a ajuns la creier. Asa cum spusesem inca de la Bucuresti. Doar trei luni. M-a durut, am tacut, insa atunci a fost primul blocaj din cauza acuratetii… Diagnosticul… neoplasm si restul organelor afectate!…

1 Noiembrie 2019, Vatra Dornei la o zi dupa ziua mea de nastere. Universul imi trimite inelul cu rubin, preferatul meu si imi spun in gand: “Universul el ti-a trimis un cadou John, sa il pastrezi. Ochiul… cunoasterea si rosul… puterea sa le faci fata!” Interesant este ca l-am pus la mana desi eu nu port bijuterii.

20 Decembrie 2019 cautam raspunsurile la intrebarile mele si simteam in aer o boala sau mreaja unei afectiuni si asta m-a speriat cel mai mult. Taceam… Nu stiam ce are sa urmeze dar avea sa se intample ceva eram prea intors din ale mele si speriat as spune. Reveneam de la Botosani spre casa sa imi petrec sarbatorile de iarna in liniste singur si sa nu o las singura pentru prima data in acel an pe mama mea. Inainte de a veni in Piatra Neamt, intr-o zi cetoasa fusesem la Sihastria Voronei sa mai “vorbesc” cu Sf Onufrie, imi doream asta de cand eram la Bucuresti. Acum devenise realitate. Simplu pentru ca in cele din urma am ajuns.

Si tot atunci am sunat un politist la Iasi, vorbind in telefon i-am spus: “Man ne asteapta vremuri grele ai sa vezi imediat de Craciun! Mai mult, sa vezi cum se duc dreacului toate din 27 Ianuarie 2020. Va trebui sa aveti mai multa grija de voi ca sunteti expusi. Voi… cei de la ISU, ambulantierii si toti cei ce sunteti in contact direct cu omul pentru ca va fi foarte greu si ai sa vezi confirmarile din urmatoarele zile.

31 Decembrie 2019 am preferat sa studiez si sa lucrez decat sa imi pierd timpul la un revelion. Asta am si facut. Abstractie de petrecerile la care am fost invitat si de “nebunia oamenilor” mi-am spus in gand, ca nu stiu ce-i asteapta. Era un contrast izbitor in mintea mea si am sunat un prieten la Covasna, ca noi discutam multe! L-am intrebat daca se asteapta la asta si daca ii este teama pentru ce va veni. A recunoscut ca un pic da.

27 Ianuarie 2020, ma suna o prietena de la Bucuresti si imi spune: “John ce crezi? Eu ma iau si plec in Italia!” Si dupa cum spun unii ca sunt aspru la vorba i-am raspuns: “Iti tii copii si ramai la Bucuresti. Nu ai ce cauta in Italia si ai sa vezi ulterior ca imi vei da dreptate. Urmeaza Italia, Spania si Franta in scurt timp desi pare imposibil!” Ma simteam ca un leu in cusca si taceam, eram ingrijorat. Ies la PUB sa duc o bere, doua si ma cruceam…

foto: agenda JB

Martie 2020 dupa Italia, mi-am dat seama de ce urmeaza si la noi. Ulterior cand le-am vazut pe toate, de atunci si pana acum, nu ca am avut un soc… Doar am constientientizat timp de patru saptamani jumatate. Da… mi-am dat seama ca de la 1 August 2017 si pana acum, viata imi daduse un soc dupa soc! Mai mult… confirmari dupa confirmari. Bine ca le-am putut duce.

9 Martie 2020, abia acum mi-am revenit de tot! Dincolo de sutele de mesaje si telefoane primite. La unele am raspuns, la altele nu… Abia astazi mi-am revenit si chiar mi-am revenit pe deplin. Din pacate realitatea pe care o studiasem de la revenirea in tara o traiesc acum. Si chiar nu este o gluma tot acest razboi nevazut. Important este sa fim constienti si sa izbandim in cele din urma fiecare dintre noi. Si tot astazi am vazut articolul cu ce a postat medicul anestezist de la Suceava si a fost declicul!

Iti multumesc doctore ca existi si ca acum ai vazut tot ce am trait si vazut eu in jurul meu din Septemrbie 2017. Tu chiar mi-ai ridicat moralul, mai mult m-ai detreminat sa imi revin si sa ma zbat mai mult. Fiecare cu specialitatea lui. Pentru tine tot respectul pentru ca esti medic iar eu cu astrologia si celelalte ale mele!… intre noi fie vorba, mi-ai dat declikul de care aveam nevoie pe vremurile acestea. Iti multumesc inca o data doctore!  J.B.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *