Despre mandria de a fi roman si arta de a simti in suflet

Ne apropiem de ceas aniversar si asta reflecta originea romanilor de pretutindeni, oriunde ar fi casa lor sau pe unde ei calatoresc, poposesc sau unde isi duc traiul zilnic in tulburentele vremurilor de astazi. Fiecare cu destinul lui asa cum l-a lasat Dumnezeu vorba romanului!

Nu pot sa ma consider mare patriot sau nationalist, cel putin asa gandesc si asta nu inseamna ca ratiunea mea este defecta pentru ca daca as fi fost? Sa reflectez putin!… Nu as fi fost plecat in anumite perioade ale vietii mele dincolo de granite. In acelasi timp as spune ca ma bucur pentru experientele pe care le-am acumulat dincolo de granitele tarii si contactul cu persoanele din alte tari. In mod deosebit Europa m-a fascinat prin frumusetile ei si iarasi nu pot spune ca iubesc la maxim Romania pentru ca am apreciat si apreciez culturile si valorile altor natiuni universalul si trairea la unison pentru ca nu ma pot izola de ceilalti.

foto: The Eye

Nu pot sa imi iau gandul de la Grecia cand am remarcat cele 4 anotimpuri intr-un singur tablou. Semetia Olimpului inzapezit iar la polul opus marea in toata spledoarea ei in timp ce traversam pe autostrada Grecia de la un capat la celalalt. Mai mult Eghina, cu frumusetile ei sau la intoarcere Bulgaria.

M-am simtit foarte bine in Luxemburg si am apreciat limba care se vorbeste acolo. Tutunul de calitate pentru ca bunicul meu de la Razboieni fuma pipa si avea in vremurile de demult tutunul lui fin cu miros de arome.

Belgia m-a fascinat prin eleganta ei si limba incalcita – flamanda – pe care nu am sa o pot reproduce niciodata si asta datorita faptului ca mi-a parut greoaie de la primele sunete si articulatii. Insa dincolo de asta, un regat de oameni iubitori si primitori in raceala lor as spune.

foto: Unica.ro

 

Nu mai vorbesc de Regatul Unit al Marii Britanii unde m-am simtit ca acasa si intalnirile cu oamenii de aici pentru ca am poposit o perioada din viata, m-au dus cu gandul la vremurile noastre de alta data si gospodariile pe care tara asta le avea, poate le mai are dar nu cum erau o data! Adevarat ca mai putin acum. Intamplarea face ca am mers in satul copilariei mele Razboieni si m-am simtit ca pe un front batut de obuze unde rar mai intalnesti un om pe ulita si sentimentul ala ca esti intr-un sat parasit. Cred ca asta m-a durut cel mai mult gandidu-ma la conditiile romanilor din afara granitelor. Ei bine dar tot nu pot sa ma mandresc ca sunt roman. La polul opus peisajele din satele romanesti pustiite de vremuri. Cu toate asta tot nu pot spune ca sunt un mare patriot desi incercam sa reflectez la dorinta omului catre mai bine sau faptul ca efectiv a dat bir cu fugitii datorita conditiilor generate de alti factori dupa 89. Din punct de vedere astrologic se confirma si asta dinainte de 1859 si modelul francez al tarii noastre.

Incerc sa ma agat de ceva pentru a putea afirma ca sunt patriot si nu am de ce ma sprijini! Stand de vorba in Marea Britanie cu o vecina am invatat ceva de la o alta natie, ceva la care nu ma asteptam in acea vreme. “John daca e ceva ce ne face pe toti egali in toata lumea asta, faptul ca dincolo de natii noi suntem doar oameni si cand vom constientiza aspectul lumea va gandi altfel!” Apoi mi-a povestit despre calatoriile ei prin lume implicit cele din tara noastra.

Doar reflexii ale trecutului undeva in subconstientul nostru sau cel putin al meu ca om nascut in Romania, file de istorie si nuantele inca parca vii in operele de arta lasate de-a lungul timpului ne mai definesc cu ceea ce candva eram o data. Istoria se schimba, omenirea evolueaza, oamenii au luat cu asalt excursiile si tot asa. Dupa mine e greu sa te mai definesti in zilele astea ca ai fi roman dincolo de faptul ca da suntem. Dar si aici studiind un verisor de al meu etimologia numelui pe care il purtam mai rar in tara asta, reflecta faptul ca mai bine de 50% ereditar nici aici nu ma potrivesc cu altii pentru ca mai bine de procentajul enuntat radacinile sunt slave si de polonez. Datele reale cautate in arhive si sustinuta intr-o lucrare de doctorat pe tema numelui pe care familia noastra il poarta, mi-a relevat un adevar si iarasi nu ma pot mandri ca sunt un roman autentic. Poate asa cum fac altii. Dincolo de clisee si judecati asta e adevarul! Nimeni nu isi poate uita radacinile din arborele genealogic si ma gandeam intr-o buna zi… Cati dintre noi suntem romani puri? Fara a judeca pe nimeni si viceversa nu judecati un om realist… Pentru ca daca am vedea lucrurile in profunzime poate am constientiza fiecare dintre noi adevaratele valori si radacini, obarsii si impletiturile genealogice dincolo de ADN-urile si istoriile trecute care au ramas doar file in nostalgia vremurilor de mult apuse! Mie mi-a placut prezentul si in prezent voi trai. Nu ma pot defini roman pentru ca am Samsung in buzunarul drept si simt desori pulsul Romaniei de acolo!… Si tot nu ma pot defini patriot, om da…

De mic eram fascinat si ma vedeam in Statele Unite, mereu traiam cu gandul ca intr-o buna zi voi ajunge acolo! Oportunitatea a fost insa destinul a numit pe altcineva sa dicteze in 1979 sa ne mutam cu totul. Tatal meu doar trebuia sa vina dupa noi si mama mea s-a ganditi ca vor avea de suferit ceilalti. Ceea ce nu inseamna ca sunt un mare patriot.

Timpul a trecut si munca de cercetare care m-a caracterizat din copilarie, faptul ca am invatat si studiat aici? Nu inteleg de ce am avut o atractie pentru istoria universala desi nu pot neglija interesul pentru istoria neamului si a tarii noastre. Cat as incerca sa ma definesc ca roman mereu am avut o vorba: “Incearca sa fii om si nu roman!” Evident ca este ceva timp de cand o folosesc cu toate astea nu-mi aduc aminte in ce context am folosit-o prima data cu ceva ani in urma.

foto: 101 books.ru

Am copilarit printre razboiul de tesut pentru ca bunica mea se indeletnicea cu asta. Icoanele la care ma inchinam si o intrebam pe bunica ce e aia? M-am jucat pe prund asa cum spune romanul si am cultivat ceea ce facea un om normal in vremurile copilariei si adolescentei noastre dar nu o pot numi traditie pentru ca erau jocurile copilariei.

Am dus calul de capastru peste ogorul de unde recoltam in fiecare toamna, am fost la prasit si am invatat din intelepciunea batranului imbracat in port national. imi aduc aminte cum la o serbare din clasa I-a a fost un adevarat chin pentru a imbraca tinuta populara romaneasca si cat s-a chinuit mama mea insa eu am vorbit cu invatatoarea spunandu-i ca ma voi costuma in cowboy, ceea ce s-a si intamplat si asa am mers la serbarile din clasele primare si gimnaziale. Faptul ca purtam jeansi nu era decat o naturalete a timpurilor in care m-am educat, format si evoluat alaturi de oameni! Ei bine si iarasi nu ma pot mandri ca sunt roman desi sunt nascut aici.

Insa o situatie mi-a marcat sufletul in anul 2016 cand ma aflam intr-un PUB din Marea Britanie. Eram singur la o bere cum face tot romanul si am simtit o apasare. 1 Decembrie 2016 da, sufletul meu a plans pentru 1 minut si s-a oprit in loc – norocul meu ca nu ma vedea nimeni, dincolo de britanicii din jur – pentru ca eram departe de tara unde m-am nascut! Desi cu toate astea tot nu pot spune ca: ma mandresc ca sunt roman. Pentru ca intre mandria de a fi roman si arta de a simtit in suflet – cu toate ca se intampla rar dar bine – de fiecare data am preferat sa simt! Iti doresc tot binele din suflet si La Multi Ani Romania! – J.B.

 

 

One thought on “Despre mandria de a fi roman si arta de a simti in suflet

  • 30 November 2020 at 5:41 pm
    Permalink

    Da..înainte de a fi romani, suntem oameni. Dar să nu uităm că Romania este ACASĂ..locul unde ne-am născut. LA MULȚI ANI ROMANIA. ❤💥 Numai bine JB oriunde te-ai afla ❤

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *