Cercul Gospodinelor, periplu prin urbea din Piatra-Neamt

Cand m-am gandit pentru prima data la Constelatia Destinului am delimitat foarte bine astrologic destinul de ceea ce simbolizeaza constelatia in sine a fiecaruia. Lasand la o parte faptul ca de mic mi-au placut calatoriile. Pai ce sa spun? Ca si cum m-ar fi nascut mama in masina sau daca nu? Realitatea este ca am calatorit alturi de parintii mei cand eram prunc in burta mamei mele. Si uite asa pentru prima data am spus astrocultura. Cat despre periplu? Ideea in sine se datoreaza nu talentului meu scriitoricesc, pur si simplu prin incercarea si modul de impartasi altora calatoriile, locurile pe unde m-au purtat pasii, oameni si pvestile lor, consider ca este cel mai important aspect. Made in Universul. Daca l-as putea defini? Titulatura categoric ar fi universul cunoasterii, pentru ca ce este mai frumos decat sa calatoresti? Sa umbli si sa te bucuri de fiecare clipa petrecuta alaturi de o zi insorita sau ploioasa, pentru ca tot una.

foto: Ioan Burculet

 

Astazi in periplul meu pasii probabil nu intamplator m-au purtat pe aleea care duce la Cercul Gospodinelor. Cand m-am pornit la drum sa rememorez amintirile din perioada adolescentei, sa vad urbea, oamenii, florile de pe spatiile verzi… Initial nu m-am gandit unde o sa ajung. Un singur lucru era certitudine, vroiam nu sa fiu la inaltime – pentru asta luam avionul daca trebuia – dar imi era dor de locul unde am facut primii pasi din masina imediat dupa operatie prin 2015. Ei si uite asa am ajuns trecand de Colibele Haiducilor la primul square de unde calatorul indiferent de unde vine, se delecteaza cu privelistea Curtii Domnesti. Turnul cu Ceas, nu o fi el Bucurestiul la Piatra-Neamt sa fie data ora exacta ca in London, cu toate astea dongane cand indica ora exacta sau din jumatate in jumatate de ceas.

foto: Ioan Burculet

Admirand peisajul, nu puteam sa-mi iau ochii de la drumul pietruit din anii 1900. Am vrut initial sa cobor dar la un moment dat mi-am amintit ca nu bausem cafeaua. Evident, ca un facut mi-am adus aminte de locul pe unde nu am mai poposit din toamna lui 2017. Imi aduc aminte ca era totul inglabenit, asa ca zis si facut. O dreapta imprejur dupa ce am admirat jocul veveritelor vesele pentru timpurile astea. Pasii nu s-au mai oprit pana la intrarea principala unde portile cu emblematica sigla a locului te intampina de cand intri.  Aici as dori sa fac o paranteza, mi-am adus aminte de proprietatea Spencer, acolo unde odihneste intre cei drepti printesa Diana, Althrop Northamptonshire. Si nu ca portile ar fi la fel, acolo natura si intrarea mi-a atras atentia. Coincidenta sau nu, am avut acelasi sentiment, desi locurile sunt diferite. Natura e la fel… Ardeam de nerabdare vorba romanului, sa vad orasul de sus. Unde nu mai pui ca turist prin Romania si nu numai dar intotdeauna mi-a placut sa admir arhitectura chiar daca nu sunt un priceput. Armonia si jocurile pietrelor ridicate de arhitecti si constructori, caramizile, lemnul din vechime cules pe anumite faze lunare la care bunicii nostri aveau cunoastere, mi-au induiosat ochii si m-am relaxat pe deplin daca ma pot pronunta asa.

foto: Ioan Burculet

Periplul m-a lasat fara vorbe cand dupa ce am comandat cafeaua, uitandu-ma la verticalitatea muntelui Pietricica cu istoria lui cu tot. Trebuie sa recunosc ca aveam in telefon cateva fotografii de la 1900 pana spre zilele noastre. Priveam, cu toate astea eram nelinistit, nici nu stiam de ce. Mi-a luat ceva timp sa intorc capul si sa zaresc pentru ca asa a vrut Universul, mai mult ca sigur ascendentul din Fecioara la acel interval orar, nu s-a dezmintit pentru ca devenisem analitic asa cum este caracteristica semnului. Cautam ceva si nu stiam ce. Nu vreau sa ma repet – am spus ca nu le am cu scrisul, doar ma stradui – intorc brusc capul! Am ramas fara cuvinte. Acoperisul autentic de la 1920, dranita cum I se spune in regiunile de munte in zona Neamtului. Nu-mi venea sa cred “petecul” de istorie incarcata de-a lungul timpului si probabil nu intamplator am pornit de aici in periplul meu pentru ca, in urma cu patru saptamani trebuie sa recunosc ca studiasem 464 de fotografii din Piatra-Neamt si nu pentru prima data mi-a atras atentia locul.

foto: Ioan Burculet, acoperisul autentic din dranita

Taceam, nu mai spuneam nimic. Lucratorii faceau ordine, in timp ce eu am apucat telefonul si am inceput sa fac fotografii. Bucuria enorma, acolo unde timpurile parca nu si-au pus deloc amprenta, pentru ca pana acolo, pe “cararea” serpuind de la baza strazii pana sus nu te mai saturi de privit cum natura conserva locurile si cat de bine isi poate pune amprenta intr-un loc unde si astazi vin oameni din toate colturile tarii. Oare unde te simti mai bine seara la apus sau la miezul zilei cand te racoresti la un… ce doreste fiecare, ca sa nu mai vorbesc despre specificul bucatariei pe toate gusturile. Aerul curat mi-a redat inspiratia, aveam si camera foto, cu toate astea m-a ajutat mult smartphone-ul. Cand e sa fie cu sapte, apoi de zece spun eu ca mi-au iesit fotografiile. De fapt, daca stau si ma gandesc bine, creirul este mai important decat aparatul.

foto: Ioan Burculet

File de istorie ce sa mai spun? Acolo pe unde calatorii au calcat in periplurile lor. Ba unde nu mai pui ca in numarul 19, 23 August 2019 din “Evenimentul Istoric” cel mic a lui Ceausescu avea ce sa admire, evident daca se pricepea la vremea respectiva. Pentru ca stiti cum e? Am fost mic pe cand m-a luat tata la o serbare de finalul anului “cel din coada a fost cel dintai”, nu mi-e rusine sa spun tuturor ca tatal meu a fost sofer si inca unul bun. Asta au demonstrat anii si verticalitatea lui “Nea’ Burculet!” cum ii spunea Amza Saceanu. Odihneasca-i Universul pe amandoi intre drepti, pentru ca acum soferul s-a intors la seful lui. Dar “fuse, fuse si se duse vorba olteanului.” Nu intamplator au fost rude, el cu Amza. Important de mentionat, apropos de serbarea finalului de an la Mos Gerila, multi ca Nicusor habar nu aveau de o poezie, norc de taticii lor ca mai baiguiau si ei cate ceva, oameni cu functii. Eu unul nu m-am facut de ras pentru ca de mic mi-a placut sa citesc, mai tarziu sa scriu.

foto: Evenimentul Istoric Nr. 19 din 23 August 2019

Oaza de liniste in care m-am regasit astazi pentru ca era dupa cum am spus ascendentul in Fecioara mi-a redat anii si perioada copilariei privita aici si acum la Cercul Gospodinelor. Cate si mai cate… Cu toate astea ce am apreciat cel mai mult? Locul de unde poti admira urbea Piatra-Neamt-ului. Cladirea in sine si acoperisul autentic de la 1920, an in care a fost fondat si municipul nostru pe vremea respectiva primaria avea stampila cu Primaria Urbei Piatra. Un detaliu important din Piatra lui Craciun daca stam bine si ne gandim la istoricul orasului. O escapada care m-a determinat sa rememorez cateva aspecte de la fata locului si sa va las in compania fotografiilor pentru ca amintirile au fost, raman cel putin despre mine si periplul cu parintii si rudele la o serata petrecuta ca in familie numeroasa de nu mai stiu cate ori da, chiar aici sus la Gospodine. Pentru ca dupa cat este de bine conservat locul cu certitudine, oamenii care au pastrat intact formatul imobilului, gospodari, au cu ce se mandri.

fotot: Ioan Burculet

Si uite asa am pasit pe un ascendent in Fecioara, mai ca nu ma dadeam dus de acolo dar la coborare, pentru ca nu este o distanta lunga de la bulevardul principal pana sus la Gospodine cum ii spunem noi oamenii locului, tinut pe care vi-l recomand sa rememorati amintirile proprii de oriunde ati fi voi in tara asta si nu numai pentru ca da, este un plus de puls ceea ce confirma ca traditia, folclorul, povestile si oamenii buni nu dispar niciodata!

foto: Ioan Burculet

Eu ce pot sa spun? Multumesc gazdei de primire, pentru ca nici nu era acolo. In speranta ca nu o sa supere de material, un simplu gest si un castig pentru mine. De ce? Pentru ca uite asa pasii m-au scos mai greu pe un ascendent din constelatia Leu. Rememorand istorioare d’ale mele, nu-mi venea sa ma mai despart de locul unde astazi mi-am savurat cafeaua. Si pentru asta tot meritul lor, al lui, al universului. De parca eram in mijlocul Londrei! Unii poate vor fi carcotasi si nu vad legatura… Va spun eu ca este una, The Tower Bell nimic intamplator! – J.B.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *