Aparitie misterioasa la poalele Masivului Ceahlau – galerie foto

Dincolo de toate celelalte investigatii psy – adica  in traducere, momentul cand iti folosesti al 6-lea simt pentru a determina ceva – la care am participat aflandu-ma in Bucuresti cand impreuna cu echipa wowbiz realizam rubrica “Detectiv de Paranormal”, noi impreuna cu mine incercam sa descoperim tot cu al 6-lea simt, ceea ce se putea observa sau analiza dincolo de aparente, nu mare mi-a fost mirarea cand dupa 72 de ore ajuns acasa din calatorii ceva mi-a atras atentia la doua dintre fotografiile mele facute de un fost coleg din media, operatorul Ady C., ca disting ceva ce nu mai intalnisem pana in acel punct decat voalat dar nu asa vizibil!

Ce doream sa subliniez de fapt? Aspectul zilei de Sambata 9 Februarie a.c. cum ca ne-am intalnit trei fost colegi iar impreuna ne-am propus sa mergem undeva prin natura, a fost normalitate. “Si cum calatorului ii sade bine cu drumul!” Ne-am si pornit la mers prin afara Piatra-Neamtului spre poalele Masivului Ceahlau, la Izvorul Muntelui. Oare cine nu cunoaste sau nu a auzit de aceasta cabana unde turistii si iubitorii muntelui poposesc adeseori!?

Peisajul minunat, se pare ca ziua tinea cu noi, Soare, un strat subtire de zapada, insa aerul respirabil te facea sa constientizezi ca esti departe de poluare, poluarea fonica urbana acolo unde puteam sa ne bucuram si noi de natura, peisajele primitoare din partea locului. Ca orice vizitator al zonei am stat la masa si dupa ce ne-am indulcit cu un vin fiert am iesit sa admiram minunatiile zonei. Reantalnirea noastra dupa atatia ani dadea semne ca avea sa fie una dintre acele zile de relaxare pe care si-o doreste fiecare atunci cand lucreaza mult sau de… fiecare cu problemele lui.

Pornind agale pe drumul care urca spre cabana Falon, ca dupa masa, mers greoi dar sigur, parca lucrurile au inceput sa isi mai revina la normalitate. De ce spun asta? Pentru ca totul te ducea cu gandul in alta lume, spre cu totul alta dimensiune! Cea a aerului curat si oxigenarii creierului satul de poluarea fonica. Si uite asa… rememorand in mers si depanand amintiri, la un moment dat mi-a atras atentia un loc spre stanga care urca undeva pe un traseu montan. Soarele stralucea in toata splendoarea lui acolo si buturuga de acolo parca imi facea cu ochiul. Peisaj mirific de altfel!

Ajungand in locul respectiv tovarasul meu si-a scos telefonul din buzunar in timp ce impartaseam ganduri si rememoram amintiri cu cealalta persoana. La un moment dat i-am spus lui Ady:

“Omule fa si mie niste fotografii cu telefonul meu sa am o amintire cu tovarasul nostru ca nu ne-am mai intalnit de vre-o 12 ani!”

“ Da man ca iti fac…” au fost cuvintele lui. Un fost coleg, operator bun cu o activitate vasta in filmari. Dar nu asta era important atunci pentru ca eram in plin moment de destindere si bucurie toti trei din cauza revederii.

Va dati seama ca atunci la “un pahar de vorbe” si amintiri de cand eram colegi ne-am propus sa ajungem a doua zi la cei 101 ani pe care avea sa ii faca Parintele I.P. de la nasterea sa. Ne-am dorit acest lucru atat de mult, incat a doua zi am ajuns la M-rea Petru Voda de la Poiana Largului. Dar aceasta nu are nici o legatura fu fotografiile ulterioare. Insa… una peste celalta, ziua a decurs cum nu se poate de bine in normal si ne-am intors sa mai depanam amintiri in urbea Piatra-Neamtului cu totii catre seara!

Ajuns in cele din urma acasa incantat dupa cele doua zile in care am calatorit prin zona Neamtului si am redescoperit frumusetea locurilor si a oamenilor deosebiti, ca fiecare om te gandesti sa te odihnesti, sa profiti de timpul tau liber si relaxare. Cum am gandit asa am facut. Cu toate acestea a treia zi de dimineata scot telefonul si privesc fotografiile din el. Si ce sa vezi?!?

“Pfoooai!….” mi-am spus.

“Dar asta seamana cu un chip de om!” Si am ramas uitandu-ma, marind fotografiile, mai faci un “crop” mai invarti telefonul in mana si te minunezi abia cand le descarci in laptop!

Bine, pentru mine nu fusese prima data trairea aceasta pentru ca fenomenul se mai repetase pe cand lucram la o companie de telecomunicatii si eram in acelasi areal prin anul 2006 dar pe partea cealalta de munte, in comuna Ceahlau. Ma gandeam in sinea mea:

“Mai da-o incolo bai…” Tigara nu aveam pentru ca stateam cu ambele maini in buzunarele pantalonilor. Rece afara? Nu era sa spui ca scoteam “aburii locomotivei” cu carbune. Faptul cum cadea lumina de la Soare si lentilele Samsungului ca o fi fost el Note sau nu, nu aveau cum sa fie. Alta iluzie cum am mai vazut fiind fotograf si operator la Tv pe departe sa fie. Pentru ca da, vazusem multe fake-uri foto sau filmari si asa zise “aparitii”. Dar aceasta nu ca era ca mea sau poza era cum mine si tovarasul meu, era cu totul altceva. Un chip luminos si simpatic chiar daca pare scarry la prima vedere era ceva prietenos. Mai mult acolo aveam o stare de liniste iesita din comun.

Si uite asa mi-a venit ideea sa impartasesc. Dupa mine chiar am spus ca o fi o entitate care ne pazeste, tinand cont la ce fusese si traisem cu o noapte inainte – caci asa se intampla de obicei – cand peregrinarile sunt in toi si petreci timp mai bine de 48 ore prin locuri si printre oameni. Dar cum puteam sa concluzionez?!? O aparitie de la poalele Masivului Ceahlau si atat!

Nu stiu voi ce ati putea gandi sau unii ca ar rade, pentru un mine este un lucru cert si nu pentru prima oara in viata mea daca tin cont si de operatia prin care am trecut si in timpul ei am vazut echipa medicala. Noi chiar nu suntem singuri! La concluzia aceasta am ajuns. Si nu de acum… mai cu ceva timp in urma. J.B.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *